Legea lui Ohm

Legea lui Ohm sau legea conducției electrice, stabilește legăturile între intensitatea curentului electric (I) dintr-un circuit electric, tensiunea electrică (U) aplicată și rezistența electrică (R) din circuit.
 Legea lui Ohm se poate aplica și unei porțiuni de circuit.

 Legea lui Ohm se aplică pentru conductori electrici la capetele cărora se aplică tensiuni electrice. Legea lui Ohm spune că într-un circuitintensitatea (I) curentului electric este direct proporțională cu tensiunea aplicată și invers proporțională cu rezistența (R) din circuit. Formula matematică a legii lui Ohm este:

unde:

I este intensitatea curentului, măsurată în amperi;

U este tensiunea aplicată, măsurată în volți;

R este rezistența circuitului, măsurată în ohmi.

Cu alte cuvinte, în cazul unui rezistor a cărui rezistență este constantă, dacă tensiunea crește, intensitatea curentului va crește proportional cu tensiunea și invers. Un astfel de rezistor care respectă fidel legea lui Ohm se numește rezistor ohmic.

Instrumentul pentru măsurarea rezistențelor electrice este ohmmetrul. Rezistența se poate măsura și indirect, măsurând tensiunea și intensitatea și făcând apoi raportul dintre mărimile acestora.

Construind circuitul de mai jos,observam in acest fel functionarea legii lui ,,Ohm’’:

Triunghiul lui Ohm

            In anul 1827, fizicianul german Georg Ohm a formulat o lege care descrie modul in care rezistenta unui conductor depinde de dimensiunile acestuia (lungime, aria sectiunii transversale) si de materialul din care este realizat.

            De asemenea, rezistenta conductorului respectiv este egala cu raportul dintre tensiunea (la bornele sale) si curentul (care il strabate).

Triunghiul lui Ohm ilustreaza metoda de calcul a curentului (I), tensiunii (U) sau rezistentei (R) unui circuit, din legea lui Ohm.