Inductia electromagnetica

Se numeste inductie electromagnetica fenomenul de generare a unei tensiuni electromotoare într-un circuit strabatut de un flux magnetic variabil în timp . Fenomenul de inductie electromagnetica a fost pus în evidenta experimental de M. Faraday(1831).

Daca circuitul strabatut de fluxul magnetic variabil este deschis, în el se induce o tensiune electromotoare numita tensiune indusa . Daca circuitul strabatut de fluxul magnetic variabil este închis , în el se induce un curent electric numit curent indus. Generarea curentului indus demonstreaza existenta unui cîmp electric indus 

S-a demonstrat teoretic si experimental ca în jurul unui cîmp magnetic variabil în timp apare un cîmp electric cu linii de cîmp închise.

Legea inductiei electromagnetice (legea lui Faraday)

Tensiunea electromotoare indusa într-un circuit este egala cu viteza de variatie a fluxului magnetic prin suprafata acelui circuit.

φ = AB cos α

φ - flux magnetic

A- suprafata de arie a spirei

B- inductia cîmpului magnetic

cos α-unghiul dintre vectorul inductiei B si vectorul n normal la suprafata spirei

e = - Δ φ /Δt - tensiunea indusa

Pentru a se obtine flux magnetic variabil se poate modifica aria A , inductia B a cîmpului magnetic în care se afla plasata spira sau unghiul a dintre vectorul B si vectorul n normal la suprafata spirei .

Autoinductia

Este fenomenul de inductie electromagnetica produs într-un circuit datorita variatiei intensitatii curentului din acel circuit . Sensul t.e.m. induse se poate afla cu ajutorul regulii lui Lenz.

Regula lui Lentz

Tensiunea electromotoare indusa si curentul indus au astfel de sens , încît fluxul magnetic produs de curentul indus sa se opuna fluxului magnetic inductor .

Schema Electronica:

Sensul curentului generat